Românii au fost bombardați cu explicații despre deficitul bugetar, datoria publică și nevoia de consolidare fiscală. Ceea ce nu li s-a spus este că au ajuns să plătească de trei ori pentru aceeași criză economică.
Sub măsurile fiscale promovate de guvernarea asociată cu Bolojan s-a construit un mecanism prin care cetățenii și companiile suportă simultan trei forme de fiscalitate inflația, impozitarea și majorarea directă a taxelor.
Inflația nu este doar un indicator statistic. Dacă prețurile cresc cu 40%, economiile acumulate în ani de muncă valorează cu 40% mai puțin. Salariile, pensiile și veniturile fixe pierd putere de cumpărare. După ce contribuabilul suportă efectele inflației, sistemul fiscal ar trebui să distingă între câștigurile reale și cele pur nominale. Exact aici apare însă a doua taxă.
O firmă care avea venituri de 1.000.000 lei și cheltuieli de 800.000 lei realiza un profit real de 200.000 lei. După o inflație cumulată de aproximativ 40%, veniturile nominale cresc la 1.400.000 lei. Contabil apare un profit mai mare, deși firma nu produce mai mult și nu vinde mai mult.
Statul aplică impozitul pe profit care crește de la 32.000 lei la 96.000 lei. Firma este taxată și pentru efectele inflației cu decapitalizare.
Un apartament cumpărat cu 100.000 euro și evaluat câțiva ani mai târziu la 140.000 euro nu generează neapărat un câștig real. Statul tratează diferența și aplică taxe la valori nominale umflate de inflație.
Reducerea plafonului microîntreprinderilor de la 1.000.000 euro la 100.000 euro, majorarea diferitelor impozite și contribuții, extinderea bazelor de impunere și eliminarea unor facilități fiscale au crescut sarcina fiscală. O firmă care în trecut avea venituri de 85.000 euro și se încadra confortabil în regimul microîntreprinderilor poate depăși astăzi plafonul de 100.000 euro exclusiv din cauza inflației.
Apare ceea ce poate fi numit efectul de triplă taxare. Inflația reduce puterea de cumpărare, statul transformă efectele inflației în bază impozabilă, iar peste această bază artificial mărită se aplică taxe.
Articolul 56 alineatul (2) din Constituție obligă statul să asigure justa așezare a sarcinilor fiscale. Articolul 44 protejează proprietatea privată. Articolul 45 garantează libertatea economică. Toate aceste principii presupun ca fiscalitatea să fie raportată la capacitatea contributivă reală, nu la efectele iluzorii ale inflației.
Când statul ajunge să impoziteze inflația fiscalitatea își schimbă natura. Ea urmărește transferul accelerat al resurselor din economia privată către buget.
Aceasta este realitatea economică cu taxe de trei ori prin inflație, prin impozitarea inflației și prin creșterea directă a taxelor. Rezultatul se vede deja în economia reală firme mai puține, investiții mai mici, capital privat erodat și o populație care muncește mai mult pentru a păstra mai puțin.
Daniel Udrescu - CPA, Expert Contabil Judiciar, Auditor
