Timp de aproximativ două decenii a determinat politica maghiarilor din Transilvania, s-a retras din politică în urmă cu zece ani, scriind, așa cum a făcut-o înainte de schimbarea regimului, poezii, scrie 24.hu despre fostul președinte al UDMR, Markó Béla, care a acordat portalului ungar un interviu amplu despre viața în regimul Ceaușescu și despre prezent, cu detalii despre viziunea sa asupra unor subiecte sensibile cum ar fi influența ungară asupra maghiarilor din Ardeal și legătura cu UDMR, cel al superiorității culturii de tip german asupra celei balcanice, informează romania.europalibera.org.
Declarații pe scurt:
- „Mi-e teamă că ne-am declarat diferiți pentru a ne disimula în general slăbiciunea.”
- „Cultura bizantină este la fel de rafinată ca cea occidentală, doar că are o altă logică.”
- „Transilvania nu poate să revină Ungariei, deoarece românii sunt în majoritate de mult, iar astăzi aici locuiesc douăzeci și ceva la sută maghiari și șaptezeci și ceva la sută români.”
- „Pentru că oricât aparținem unei națiuni, acesta este un alt stat, altă viață politică, iar eu nu am fost dispus să subordonez UDMR nici măcar lui Orbán Viktor, ci exclusiv numai voinței alegătorilor noștri.”
- „Și mă îngrijorează și faptul că în timp ce influența guvernului român crește la Bruxelles, scade influența conducerii ungare aflate într-o continuă luptă cu Uniunea.”
Interviul atinge și subiectul Transilvania. Fostul președinte al UDMR spune că a crezut, în vremea comunismului, că situația sa nu este „soluționată” și că această „problemă trebuie rezolvată”, pentru ca ulterior, în vremurile de istorie recentă, ca adult și om politic, să înțeleagă că Transilvania are populație majoritar românească și că cei peste douăzeci la sută din maghiari nu au o distribuție omogenă, ceea ce, alături de alte aspecte, „fac inutilă această amărăciune continuă despre apartenența Transilvaniei.” Ceea ce propune fostul ldier al UDMR este crearea unui statut administrativ specific pentru Transilvania, informează romania.europalibera.org.
„Am crezut că situația Transilvaniei nu este soluționată, am considerat că mai devreme sau mai târziu, această problemă trebuie rezolvată. Întotdeauna am crezut că lucrurile nu pot să rămână așa, că represiunea etnică poate fi înlăturată, și poate fi creat un model echitabil de conviețuire româno-maghiară.
Ca și copil, noi, în Secuime, unde abia am întâlnit români, și desigur nu prea cunoșteam nici istoria, am sperat că odată Transilvania va reveni din nou Ungariei (…). Transilvania nu poate să revină Ungariei, deoarece românii sunt în majoritate de mult, iar astăzi aici locuiesc douăzeci și ceva la sută maghiari și șaptezeci și ceva la sută români. Situația este complicată și de faptul că cei douăzeci și ceva la sută nu au o distribuție omogenă, deoarece în estul Transilvaniei, în partea mai îndepărtată de granița ungară, în cele două județe din Secuime se concentrează populația maghiară, acolo suntem prezenți în procent de șaptezeci – optzeci la sută, în altă parte suntem minoritari sau chiar o diasporă. Toate acestea, în sine, fac inutilă această amărăciune continuă despre apartenența Transilvaniei. Desigur, este un alt subiect faptul că ceea ce este acum, este rău, iar pentru Transilvania ar trebui creat un statut administrativ specific. Pentru acest statut ar trebui să se lupte.”
Markó Béla a demontat și mitul superiorității culturii ungare, inspirată de modelul german, asupra celei balcanice, estice, cu trimitere directă la comparația dintre politicienii români și cei ungari și localitățile românești și cele cu administrație maghiară din România. El însuși declarase în 2009, înainte de retragerea sa, că a avut multe de învățat în politica externă de la politicieni români.
„Este o gravă greșeală, și noi maghiarii am comis-o foarte des de-a lungul istoriei noastre, plătind întotdeauna un preț ridicat din această cauză, pentru că am calificat disprețuitor ca fiind balcanice națiunile la sud și est de noi, și pentru că am privit lumea lor ca pe una dezordonată, confuză și funcționând într-un haos. Mi-e teamă că ne-am declarat diferiți pentru a ne disimula în general slăbiciunea.
Și astăzi auzim ceva de genul poftiți și comparați satele maghiare din Transilvania cu cele române, urlă diferența. În regulă, să le comparăm, chiar există diferențe, dar după, să le comparăm cu satele săsești din România, și realizăm că totul este relativ.
Deci, după părerea mea, să acceptăm următoarele: cultura bizantină este la fel de rafinată ca cea occidentală, doar că are o altă logică.”
Fostul președinte al UDMR a abordat și subiectul raportului dintre partidul pe care l-a condus cu Ungaria și sprijinul material obținut de la țara vecină cu România și pe cel al politicii făcute pe criterii etnice.
„La prima dilemă răspunsul meu este că trebuie să ne păstrăm independența, și nu trebuie să ne legăm căruța la niciun partid din Ungaria, dar concomitent, da, trebuie să contăm pe sprijinul guvernului Ungariei, indiferent de ce partid este la putere. Celălalt răspuns este că da, în mod natural trebuie să fim prezenți în politica internă română. Putem noi să fim sprijiniți de Ungaria, mai mult, chiar și de întreaga putere din Vest, dar dacă nu suntem prezenți substanțial în București, atunci putem obține doar concesii de principiu.”
El a recunoscut că UDMR a avut permanent ca deziderat prezența la guvernare, dar a spus că „nu cu orice preț. Am intrat în coaliție doar dacă, în programul comun au fost incluse solicitările noastre importante și dacă am primit garanții pentru realizarea lor” și că la schimb a dat pentru asta voturile UDMR în parlament. El spune că înțelegere cu politicienii români a fost posibilă și pentru că aceștia „au înțeles și că momentan este un compromis să te coalizezi cu maghiarii, dar pe termen lung este mult mai bine să duci dezbaterile româno-maghiare în parlament, guvern, decât în afara politicii, eventual în stradă”, scăpând astfel România de eventuale „vărsări de sânge”.
„În Europa de Est problemele etnice au fost soluționate în mod crud în anii de după schimbare de regim, a se vedea războaiele sângeroase din fosta Iugoslavie, care nici nu au rezolvat foarte multe lucruri. România, grație într-o măsură importantă UDMR-lui, a scăpat de vărsarea de sânge, mai mult, prin politica sa față de minorități a transmis un mesaj pozitiv către lume. Doar cu nesupunere civică sau cu proteste de stradă nu obținem nimic, mai mult, și noi ne amintim cum a arătat Târgu Mureș în martie 1990.”
Markó Béla a abordat și subiectul presupusei paternități a actualului premier ungar, despre care se spune că ar fi acceptat ca prim-ministrul tuturor maghiarilor, inclusiv al celor din afara granițelor.
„Nu este o eroare, dar e doar de suprafață. Linia de fractură este despre ce am vorbit deja: să ne integrăm în politica bucureșteană sau să ne legăm căruța odată pentru totdeauna de un partid din Ungaria. Eu am ales prima soluție, adică acea a unei politici independente a UDMR.
Pentru că oricât aparținem unei națiuni, acesta este un alt stat, altă viață politică, iar eu nu am fost dispus să subordonez UDMR nici măcar lui Orbán Viktor, ci exclusiv numai voinței alegătorilor noștri.”
Sursa: romania.europalibera.org
